Dragi cititori, după o mică pauză, continuăm astăzi povestea trabucurilor și vom descoperi cum este „construit” un trabuc, ce fel de frunze de tutun intră în fiecare dintre părțile componente ale unui trabuc și care sunt motivele pentru care lucrurile se întâmplă așa.
Din punct de vedere tehnic/fizic, un trabuc este construit din 3 straturi: partea interioară – miezul – numită filler, stratul în care este înfășurat filler-ul, numită binder și stratul exterior, cel care ne încântă văzul (dar nu numai), cunoscut ca wrapper.
Stratul care învelește trabucul la exterior, wrapper-ul, este și cea mai scumpă componentă a sa, fiecare frunză fiind inspectată manual de către experți pentru a asigura perfecțiunea. Acesta determină mare parte din caracterul și gustul unui trabuc, astfel că, de cele mai multe ori, culoarea wrapperului este folosită pentru a descrie întreg trabucul.
Tutunul folosit pe post de wrapper este frecvent crescut sub bolte uriașe de plasă, tifon sau pânză, pentru a fi ferit de razele directe ale soarelui și fermentat separat de celelalte componente mai dure ale trabucului cu scopul de obține frunze fine, suple și cu vene discrete.
Totuși, această regulă nescrisă nu este neapărat una respectată foarte strict de toată lumea. Astfel, unii producători, cresc tutun pentru wrapper și direct în bătaia soarelui, care are o textură mai aspră și o aromă mai tare. Trabucurile construite cu un astfel de wrapper sunt recunoscute după sintagma „sun grown”, ce în traducere liberă înseamnă „crescut la soare”.
Deși de-a lungul timpului, s-au folosit probabil zeci de nuanțe de wrappere, cele mai utilizate șapte dintre ele sunt, după cum urmează, de la cea mai deschisă nuanță, la cea mai închisă: Candela, cunoscută și ca Double Claro – Claro – Colorado Claro – Colorado sau Rosado – Colorado Maduro – Maduro – Oscuro, cunoscută și ca Double Maduro.
Al doilea strat al trabucului, binder-ul, este format de obicei din frunze din partea inferioară a plantei de tutun, deoarece aici frunzele sunt mai groase și mai rezistente. Binderul este stratul care practic face „munca de jos” într-un trabuc, frunzele sale având puțină aromă sau chiar deloc, scopul său fiind acela de a acoperi fillerul și de a oferi o suprafață relativ netedă pentru aplicarea wrapperului. Binderul mai are și rolul de a asigura o ardere lină și corectă a trabucului, sarcină împărțită cu fillerul.
Miezul trabucului sau fillerul este format din frunze din orice parte a plantei de tutun. Cele din partea superioară produc de obicei cea mai intensă aromă, în timp ce cele din partea inferioară oferă cea mai bună ardere. Majoritatea trabucurilor au un mix de fillere provenite din diferite părți ale plantei, din diferite tipuri de plantă și din diferite zone/țări, pentru a pune la dispoziția fumătorilor exact gustul dorit, dar și o calitate a arderii optimă. Fillerul este „inima” unui trabuc și este construit pe baza unei rețete foarte bine gândite și testate, pentru a completa aroma wrapperului.
În general, frunzele pentru filler sunt împărțite în 3 categorii, în funcție de poziția în care acestea au crescut pe planta de tutun: ligero, seco, volado. Frunzele ligero, cele mai pline de aromă și tărie, sunt cele crescute în partea superioară a plantei. Ele sunt considerate de cea mai înaltă calitate și sunt întâlnite în proporție din ce în ce mai mare în trabucurile premium de astăzi. După cum se poate observa și în ilustrația alăturată, cele 3 tipuri de frunze se poziționează într-o anumită ordine în cadrul filler-ului, pentru a oferi cele mai bune rezultate.
În speranța că nu v-am plictisit astăzi cu prea multe informații și poate chiar v-am stârnit puțin curiozitatea, sau mai mult, v-am făcut poftă, vă salut cu drag și vă aștept în oraș la terasă să ne delectăm împreună cu un trabuc delicios!
Citește și:
Despre trabucuri – partea I – Istorie
Despre trabucuri – partea II – Etichete
Despre trabucuri – partea III – Primele mărci